A journey in time…

Vi s-a intamplat vreodata sa fiti tristi fara motiv? Sau bine, nu chiar fara motiv; dar sa nu puteti divulga acel motiv, sa fie ceva despre care sa nu puteti discuta? Nu e aiurea? Cel putin pentru mine e.

Am o stare ciudata, de neinteles chiar. Mi-e greu. El e departe, eu sunt aici. Doar ce ne-am luat ramas-bun unul de la celalalt. Vor mai dura cateva luni pana la revedere. Dar nu cred ca asta e singurul lucru din cauza caruia sunt trista. E mai mult… Hei, dar ce conteaza? Maine va fi o zi noua, iar gandurile mohorate vor fi uitate. Sper. Oricum trebuie sa ma bag la somn. Noapte buna!

Iubesc cu toata inima mea si vreau sa stie intreaga lume !!!!

Te iubesc, animalutul meu!!

Sentiment… acel ceva ce iti zdruncina sau iti linisteste existenta.

Adieri aspre, tonalitati grave, miresme dulci si grele. Toate se transpun intr-un simplu dor. Zic simplu, dar nu-l simt deloc astfel. Este un dor complex,  apasator, nemilos si totodata rece. Fiori negri si adesea ganduri nemiloase apar in minte. Sufletul pare sa fie zdruncinat de acest dor. Iubirea, cuvant dulce, singurul care ma ajuta sa nu cedez in aceste momente.

Aripi de fluture gri, culori sfaramate si dor arzator; toate se impletesc in suflet, sufocandu-l putin cate putin. Un tipat surd se topeste usor in interiorul meu: mi-e dor… mi-e tare dor…

Oficial sunt in anul 3. Sunt atat de fericita ca am luat si examenul asta… cat m-a stresat pe mine chimia organica. Nu am cuvinte sa explic ce simt acum. Mi-am promis ca nu o sa mai ajung pana in faza cu re,re,re. Deja am inceput bine. Am luat si un 9 azi la o lucrare. Sunt mandra de mine )

Love you all!!!!

Halloween, sarbatoare imprumutata de la americani.

N-am sa ma apuc acum sa fac  istoricul sarbatorii. Nu ma intereseaza. E doar un pretext pentru inca o petrecere. Ce e mai placut decat sa stai la palavre intr-o noapte ce pare bantuita de fantome;  povesti de groaza, un film horror prost, o papusa voodoo.

Azi noapte am petrecut pana tarziu. Am avut experienta de a vedea un film horror vai de mama lui. Am adormit cu el in gand, m-am trezit cu el in gand. Nu am inteles nimic. Asta poate pentru ca mintea mea era prea amortita… Eram in lumea mea. Fiecare din noi eram in lumea noastra… pana cand… am ajuns intr-o lume comuna. Efectele noptii nebune inca le mai simt desi am baut o cafea tare de “dimineata”.  Zic in ghilimele pentru ca m-am trezit la 13. Simteam nevoia unei destrabalari. Pe langa partida lamentabila de poker, dar mai ales uitatul la tv (desene animate ), am avut parte de o experienta mai putin normala. Creierul nostru zapacit a adus o idee ce se arata stralucita in acel moment.

Ne-am apucat de confectionarea unei papusii. Nu e vorba de orice papusa, ci de o papusa voodoo. Cum nu stiam mai nimic despre ritual, ne-am facut unul propriu: cu lumanari, pietre, vestuta pentru voodoo doll (ca deh nu putea sta dezbracata), apa, sare, un cutit si niste ace. Mai aveam putin si muream de ras. Si acum stau si ma gandesc la plimbarea pe care a avut-o papusa dupa.  Ca, deh, doar nu era sa o tinem in casa ) Am plimbat-o cu masina .

Si acum va intreb pe voi… Ce ati facut de halloween ? )

“Stau si ma gandesc la gimnaziu si la anii ce au trecut. Dar ce este gimnaziul? Este o adiere dulce si calduta ce s-a ivit intr-o vara fierbinte si a disparut intr-o clipa. Am trecut cu bine si de examenul de capacitate. Am urcat astfel o treapta pentru a ajunge aici, unde ma aflu, la liceu. Pronunt cuvantul de mai multe ori, dar nu-mi vine sa cred. As vrea sa stiu: unde este clasa a VIII-a? Dar clasa I? Nu stiu.
Singurul lucru pe care il stiu este acela ca sunt intr-un colectiv nou. Am niste colegi minunati pe care as dori sa-i cunosc mai bine. Toti am ajuns in acest liceu cu ajutorul calculatorului. Majoritatea si-au dorit sa fie aici si au reusit. Iata-ma astfel pasind intr-o noua etapa a vietii mele.
Intr-adevar, liceul este putin diferit de scoala generala, dar nu ma asteptam la asa ceva. Ma gandeam ca pauzele vor fi mai lungi, materiile mai usoare, insa nu este asa, ci tocmai invers. Am crezut de asemenea ca eu ma voi schimba. M-am inselat. Nu sunt dezamagita, dar am realizat ca liceul are cateva lucruri in comun cu gimnaziul. In fond si la urma urmei, amandoua sunt scoli in care venim pentru a invata.
Dar intr-un final, liceul va deveni si el la fel ca gimnaziul, o clipa ce se va scurge in trecerea ireversibila a timpului”
Acest lucru scriam eu in clasa a IX-a, ca o proaspata boboaca ce eram. Si uite cata dreptate aveam… Acum sunt departe de anii de liceu; si sincer mi-e dor… si mi-e teama ca am crescut. Acum e totul altfel, trebuie sa-mi asum responsabilitati, sa iau decizii pentru diverse lucruri ce inainte nu pareau atat de importante.

I’m back!! Am un nou pc, iar de maine ma apuc de postat. Promit! Va pup!

Salutare, dragi cititori!

Mi s-a stricat calculatorul si din pacate nu o sa mai am cum sa scriu pe blog.  Ma simt deconectata de lume.

Si a trebuit sa mi se strice tocmai acum cand aveam nevoie de el. Sper sa-mi achizitionez altul in curand. Pana atunci imi cer scuze ca nu voi mai putea scrie pe blog. Multumesc pentru intelegere.

V-am pupat! Sa ne auzim cu bine!

Pe cine incerc sa mint aici? Am crezut ca sunt puternica, am crezut ca am trecut peste, ca am uitat. Dar nu am facut-o. Am crezut ca-l iubesc pe actualul, dar cred ca iubesc ideea de a trece peste “el”, iluzia ca am uitat de tot ce ne-a legat atata timp si cum ne-am despartit. Dar intoarcerea lui in viata mea a zguduit toate aceste iluzii. M-am gandit la iertare, dar nu stiu daca pot, nu stiu daca am dreptul sa fac asta cu inima mea. Nu stiu daca as mai putea duce inca o dezamagire. Mi-e teama.

Timp de 2 luni de zile n-am mai stiut nimic de el, iar apoi a aparut din senin si mi-a dat peste cap toate gandurile, toate sentimentele. Pleaca departe. Ce sens mai are? Parca s-a rupt ceva in mine. De ce a trebuit sa-mi amintesc? E numai vina mea. Am acceptat sa vorbim la telefon si pe mess. Am crezut ca nu-mi mai pasa, dar nu e asa. Cred ca… nu conteaza oricum ce cred… Prea multe amintiri frumoase imi vin in minte, insa incerc sa le acopar cu norul negru de la sfarsitul relatiei. Toata lumea imi zice ca nu se va schimba. Eu nu stiu ce sa cred. Nici sufletul meu nu vrea sa inteleaga acest lucru. Am fost atat de aproape unul de altul…

Nu stiu ce simt acum, nu vreau sa stiu ce simt. As vrea sa uit de inselat, as vrea sa acord o sansa. Oare mai e posibil? Dar ce conteaza? E totul atat de confuz. Mi-as dori sa fug de tot ce simt, sa nu ma gandesc la ce a fost, ce este sau ce nu este… Mi-am promis sa fiu nepasatoare, rece. Dar in zadar; pentru ca inima imi e prea slaba, intreaga mea fiinta e prea slaba. Cat as vrea sa cred in schimbare! Simt ca o iau razna. Vreau doar sa evadez din furtuna asta rece ce mi-a acaparat sufletul…

Play & win